Richard Danzig: De ce ar trebui planificat un atac biologic ca o campanie
În toamna anului 2001, scrisori care conțineau spori de antrax au trecut prin sistemul poștal al SUA. Douăzeci și două de persoane au fost infectate și cinci au murit, printre ele angajați poștali care doar manevraseră corespondență sigilată. Cea mai mare parte a atenției s-a îndreptat către întrebările imediate: cine le trimisese, ce clădiri erau contaminate și cine avea nevoie de antibiotice.
Richard Danzig a pus o altă întrebare. Dacă expeditorul mai avea?
Cel care întreabă
Danzig a fost al 71-lea secretar al Marinei SUA, din 1998 până în 2001, după ce ocupase funcția de subsecretar. Ulterior, a consiliat agenții de informații ale SUA și Departamentul Apărării și a devenit consilier principal la Laboratorul de Fizică Aplicată Johns Hopkins. Studiul său pentru Universitatea Națională de Apărare, „Pregătirea pentru bioterorism catastrofal”, nu se referea la un anumit grup sau agent patogen. Trata o caracteristică structurală a amenințărilor biologice despre care considera că fusese omisă din planificarea americană.
Argumentul: biologia permite repetarea
Aeronavele folosite la 11 septembrie 2001 au fost consumate în atac. Un grup care ar fi obținut cumva o armă nucleară ar avea puține șanse să mai aibă încă o duzină. Biologia e diferită. Cel care a produs prima eliberare ar putea fi capabil să producă și altele, iar atacatorul poate alege un alt oraș, poate aștepta condiții meteorologice diferite sau se poate întoarce în același loc după ce încrederea începe să se refacă.
Danzig a numit acest lucru capacitate de reluare, iar concluzia sa a fost că bioterorismul ar trebui abordat ca o campanie, nu ca un incident. Greutatea strategică stă în incertitudine. Ar trebui redeschise școlile dacă mâine ar putea fi lovit un alt oraș? Ar trebui trimise echipele de intervenție și medicamentele în primul oraș sau păstrate deoparte? Cum poate un guvern să liniștească oamenii când nu știe dacă atacatorul și-a încheiat acțiunile? O a doua eliberare ar putea provoca mai puține victime decât prima și, totuși, ar putea produce mai multe pagube, pentru că dovedește că situația de urgență nu a fost ținută sub control.
Critica sa la adresa pregătirii SUA era incomodă, pentru că nu era vorba despre bani. Problema era că programele, agențiile și tehnologiile se acumulaseră fără o viziune comună asupra pericolului, cu lacune între autoritățile federale, statale și locale și cu puțină implicare a publicului sau a industriei private.
Publicul face parte din sistemul medical
Cea mai utilă perspectivă pentru familii este aceasta. Într-o săptămână obișnuită, un spital dintr-un oraș funcționează de obicei aproape la capacitate maximă. O urgență biologică aduce pacienți în plus, dar și oameni speriați care cred că au fost expuși, personal epuizat, cerere crescută pentru analize de laborator și conștientizarea faptului că un alt oraș ar putea avea nevoie de aceleași resurse limitate.
Capacitatea de rezervă nu se află în spitale goale. Se află în oamenii obișnuiți. Cineva care știe când să stea acasă eliberează un pat. O familie care respectă instrucțiunile de izolare sau de administrare a medicamentelor reduce confuzia și transmiterea bolii. O gospodărie care are deja echipamentele necesare, atribuite fiecăruia și înțelese de toți, nu pierde primele ore deschizând cutii necunoscute sau concurând pentru ultimele produse disponibile. Argumentul lui Danzig era că autoritățile ar trebui să-i considere pe cetățeni parteneri capabili, nu o mulțime care trebuie gestionată după ce lucrurile s-au întâmplat.
Planificarea capacităților, nu a agenților patogeni
În loc să se pregătească pentru fiecare organism, Danzig a propus câteva scenarii reprezentative, astfel încât planificatorii să dezvolte capacități, în loc să memoreze o singură boală: eliberarea unui aerosol în aer liber, deasupra unui oraș; o boală contagioasă, precum variola; o toxină introdusă în alimente sau băuturi; și o boală animală care afectează animalele de fermă.
Această distincție contează și acasă. Un aparat de protecție respiratorie este relevant în cazul unei amenințări aeropurtate. Nu oferă nicio protecție împotriva alimentelor contaminate și nu înlocuiește antibioticele, vaccinurile, antitoxinele sau îngrijirea medicală. Ghidul nostru despre amenințările biologice și protecția respiratorie explică cu sinceritate care sunt limitele.
Cum schimbă gândirea de campanie planurile unei gospodării
Întrebarea nu mai este „dacă are loc un incident în apropierea mea?”, ci „dacă situația continuă săptămâni întregi, sistemul de sănătate fiind tot mai solicitat, iar publicul tot mai speriat?” Astfel, accentul se mută de la echipamente la rezistență:
- Suficientă hrană, apă și medicamente pentru a sta acasă câteva săptămâni fără să faceți cumpărături.
- O modalitate de a obține informații fiabile și disciplina de a le urma în locul zvonurilor.
- Un plan privind cine are grijă de cine, inclusiv de rudele în vârstă.
- Protecția respiratorie, deja în casă, potrivită fiecărei persoane: israeliana 4A1 pentru adulții bărbieriți, cagula Sapphire pentru cei cu barbă și ochelari și măști pentru tineri sau cagule cu alimentare electrică pentru copii, alături de filtre de rezervă sigilate.
Echipamentele de protecție comandate după ce îngrijorarea publică a crescut s-ar putea să nu ajungă înainte de a fi nevoie de ele. Munca lui Andy Weber privind descurajarea prin negarea obiectivelor evidențiază ideea complementară: o populație care rezistă unui atac înlătură motivul pentru lansarea acestuia.
Întrebări frecvente
Ce a vrut să spună Danzig prin capacitatea de reîncărcare?
Că un atacator biologic ar putea produce mai mult material și ar putea lovi din nou, spre deosebire de un atacator a cărui armă se consumă la utilizare.
De ce schimbă asta planificarea?
Pentru că resursele și liniștirea populației trebuie gestionate ținând cont de posibilele atacuri viitoare, nu doar de cel care a avut loc.
Ce poate face, de fapt, o gospodărie?
Să puteți sta acasă câteva săptămâni, să urmați instrucțiunile oficiale și să aveți echipamentul de protecție deja ajustat pentru fiecare persoană.
Despre acest articol: se bazează pe „Pregătirea pentru bioterorismul catastrofal: către o strategie pe termen lung pentru limitarea riscului”, de Richard Danzig, publicat de Editura Universității Naționale de Apărare, precum și pe materiale CDC și FBI despre scrisorile cu antrax din 2001. Richard Danzig, Marina SUA, Departamentul Apărării, Universitatea Națională de Apărare, CDC și FBI nu sunt afiliate cu CBRNMASKS.COM și nu au aprobat compania sau produsele sale. Analiza și recomandările îi aparțin lui David Magen, fondatorul CBRNMASKS.COM. Fost ofițer de cercetare în luptă în cadrul Direcției de instruire și doctrină a IDF și fost ofițer în rezervă în cadrul Autorității naționale de urgență din Israel.
Surse primare
- Richard Danzig — „Pregătirea pentru bioterorismul catastrofal: către o strategie pe termen lung pentru limitarea riscului”, Editura Universității Naționale de Apărare
- CDC — Antraxul și investigația privind scrisorile cu antrax din 2001
- FBI — Investigația Amerithrax
- CDC/NIOSH — Certificarea și utilizarea aparatelor respiratorii CBRN
Concluzii privind analiza și pregătirea, formulate de David Magen, fondatorul CBRNMASKS.COM; fost ofițer de cercetare pentru operațiuni de luptă în cadrul Direcției de Instruire și Doctrină a IDF; fost ofițer în rezervă în cadrul Autorității Naționale pentru Situații de Urgență din Israel. Richard Danzig, Marina S.U.S., Departamentul Apărării, Universitatea Națională de Apărare și NIOSH nu sunt afiliate cu CBRNMASKS.COM și nu au aprobat compania sau produsele sale.